CONCERT DIN MUZICA DE BACH - COMENTARIU REFERAT SCOALA

Viziunea lipsită de iluzii, adesea grotească, a acestei lumi pe care o oferă romanele Hortensiei Papadat-Bengescu se sprijină pe modalităţi narative moderne ce adâncesc perspectiva. Astfel prezentarea evenimentelor şi a personajelor de către narator alternează cu introspecţia (analiza psihologică întreprinsă de către personajul însuşi) şi cu diferitele puncte de vedere asupra aceleiaşi situaţii. Apar şi personajele-reflectori, Mini şi Nory, din perspectiva cărora sunt prezentate o mare parte din evenimente şi personaje, cititorul află despre situaţia din familia Rim sau despre cauza suferinţei Lenorei, de exemplu, pe măsură ce Mini şi Nory iau ele însele cunoştinţă de aceste lucruri. Nu vom întâlni acţiuni propriu-zise în romanele H. P. Bengescu ci mai mult colportarea noutăţilor mondene, comentarii, analize. Tipurile clasice reprezentând generalitatea sunt înlocuite în bună parte prin “cazuri”, excepţii la limita anormalităţii. Boala ocupă programatic un loc important în opera scriitoarei. Ea are un înţeles propriu dar şi figurat: o clasă în declin, prea repede epuizată, minată din interior de propria-i ereditate socială şi biologică. Grupurile luminate succesiv în roman se destramă: mariajul frumoasei Lenora cu Doru Hallipa, logodna fetei ei, Elena, cu prinţul Maxenţiu (Fecioarele despletite), apoi cele trei triunghiuri familiale din “Concert de muzică de Bach ”, ca şi cel din “Drumul ascuns” (Lenora - Walter - Coca Aimée), Germenii destrucţiei (bastardele Sia şi Mika - Lé, boemul Lică Trubadurul) aparţin unui trecut pe care toţi îl vor uitat. De altfel, aproape fiecare personaj are un secret infamant şi este ridicol în efortul de a păstra aparenţele de moralitate şi rafinament. Sunt nişte însinguraţi care sub mască ascund “drumuri ascunse” unitatea familiei fiind dată de convenţiile mondene, - “murdăriile lustruite” - cum le numeşte George Călinescu.