ALBERT CAMUS REFERAT SCOALA

Universul operei Personalitate complexă a culturii franceze, Albert Camus se afirmă ca scriitor paralel şi tangenţial cu formarea unui nou curent ideologic, existenţialismul, al cărui fundament teoretic îl oferă prin două eseuri filozofice (Mitul lui Sisif – 1942 şi Omul revoltat - 1951), deşi toată viaţa neagă această contribuţie. Opera lui Albert Camus cuprinde romane, povestiri, piese de teatru şi eseuri, ilustrînd în ansamblu raportul dintre solitar şi solidar în umanitate sau – cum nota biograful său, Roger Grenier – “soarele şi umbra unui suflet mediteranean”. Volumele de povestiri Reversul şi Faţa, Exilul şi împărăţia conţin în formă artistică episoade ale copilăriei algeriene şi chiar momente ulterioare, fără să anticipe tematica romanelor. Moartea fericită este varianta iniţială a Străinului (1942), căruia i-au urmat Ciuma (1946) şi Căderea (1956), romane ce propun două atitudini existenţiale numite explicit şi în eseuri: constatarea absurdului existenţei, care dizolvă voinţa, şi lupta, care anulează temporar lipsa de sens a vieţii. Caligula (1938), Neînţelegerea (1944), Starea de asediu (1948) şi Cei drepţi (1949) formează teatrul camusian care reia în formă dramatizată idei din romane şi eseuri. Spre exemplu, cea de-a doua piesă prezintă o situaţie de un tragic absurd: o hangiţă şi mama sa ucid într-o seară un client necunoscut, descoperind că acesta le era frate, respectiv fiu, iar de această “neînţelegere” ia act străinul – Meursault – în închisoare, citind un articol de ziar lipit de peretele celulei sale.