CARACTERIZAREA ALEXANDRU LAPUSNEANUL REFERAT SCOALA

Nuvela istorica „Alexandru Lapusneanul” a fost publicata in anul 1840 in primul număr al revistei „Dacia Literara” si poate fii considerata o opera deosebit de reuşita din punctul de vedere al realizării artistice personajelor. Personajul principal, Alexandru Lapusneanul este un caracter complex, alcătuit din lumini si umbre, asemenea oamenilor adevarati. Portretul acestuia este conturat cu multa fineţe de către autor care apelează la caracterizarea indirecta pentru a scoate in evidenta trăsăturile definitorii care constituie acest portret. Astfel caracterul lui Lapusneanul reiese din atitudinea, comportamentul, limbajul si la un moment dat si din vestimentaţia acestuia. O prima trăsătura deosebit de importanta a personajului principal este cruzimea sa, care reiese din comportamentul sau fata de boieri si care poate fii motivata istoric si psihologic: Lapusneanul ii pedepseşte pe marii boieri care-si doreau puterea si care-l trădaseră in prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii în mâinile domnitorului împotriva tendinţelor marii boierimi de a pune stapanire pe tara. Cuvintele lui Lăpuşneanul sunt memorabile, exprimând hotărâre şi o voinţă de fier, se poate spune ca Lapusneanul are certitudinea ca se va razbuna pe boieiri carora le spune Voi mulgeţi laptele ţării, dar a venit vremea să mulg şi eu pre voi!. Gesturile si mimica personajului au un rol crucial in relizarea portretului acestuia : Lapusneanul este astfel surprins de catre Negruzzi In incercarea sa de a fi binevoitor cu boierii : Bine aţi venit boieri, zise Lăpuşneanul, silindu-se a zâmbi Dialogul dintre Motoc si Lapusneanul este deosedit de importanta in conturarea caracterului personajului principal, acesta da dovada de o buna cunoastere a naturii umane, deoarece nu se lasa inselat de vorbele amagitoare ale batranului boier pe care si-l apropie doar pentru a-l folsii ulterior pe post de iscoada. Aceasta intentie dovedeste viclenia lui Lapusneanul.