DOAMNA BOVARY CHARLES BOVARY REFERAT SCOALA

Rezumatul operei Charles Bovary tânăr absolvent de medicină , crescut sub tutela mamei, instalat la Tostes şi însurat, tot prin grija acesteia , cu Heloise Dubuc-o văduvă de patruzeci şi cinci de ani, cu picioare reci- începe să îşi exercite meseria de medic în sat şi în împrejurimi. La ferma Bertaux o cunoaşte pe Emma, fiica lui moş Rouault, la care Charles venise să-i îngrijească piciorul rănit. În scurtă vreme Heloise moare şi Charles vede în Emma soţia pe care şi-ar dori-o. Moş Rouault îşi dă consimţământul şi, odată cu venirea primăverii, cei doi se căsătoresc. Proaspăt căsătoriţi se instalează la Tostes, unde încep o viaţă monotonă. Emma fusese crescută la şcoala de maici, unde, pe lângă cărţile de rugăciuni, citise pe nerăsuflate romane sentimentale aduse de spălătoreasă. Pasiunea pentru aceste lecturi i-a alimentat imaginaţia romanţioasă, iar ea a început să aştepte ca şi realitatea să-i ofere aceleaşi exaltări ca şi universul descoperit în cărţile citite. După ce părăseşte mânăstirea şi se întoarce la ferma tatălui său, se plictiseşte curînd de viaţa fără surprize de la Bertaux şi ajunge chiar să regrete că a plecat de la maici. În acest timp îl cunoaşte pe Charles Bovary, iar Emma crede că a găsit iubitul pe care îl aşteptase atât. Dar viaţa eternă pe care o începe la Tostes i se pare insuportabilă şi descoperă cu uimire că pasiunea pe care o aşteptase e departe de a se împlini. Charles nu e nici pe departe bărbatul la care a visat, nu se pricepe perfect la toate, nu o iniţiază în ceea ce-şi închipuise că sunt tainele şi subtilităţile pasiunii şi ale vieţii. Un singur eveniment important: balul de la Vaubyessard, unde sunt invitaţi. Emma descoperă aici cu exaltare o atmosferă şi o lume pentru care se crede făcută. Amintirea balului şi o tabacheră găsită acolo îi vor umple apoi mare parte a gândurilor. Viaţa pe care o duce sfârşeşte prin a o îmbolnăvi şi Charles ia hotărîrea să se mute în altă parte. Când pornesc spre Yonville l’Abbaye, unde aleseseră să plece , Emma e însărcinată. Îi întâmpină cei care vor deveni obişnuiţii casei lor: Homais, farmacistul, credincios progresului ştiinţific, care vinde reţete pe cont propriu, preotul Bournisien, veşnic angajat în discuţii contradictorii cu Homais, doamna Lefrancois, văduva, stăpâna hanului “Leul de aur”, Binet, după punctualitatea căruia îşi puteau fixa ceasurile, şi Leon Depuis, secretar la notariat cu care Emma îşi descoperă de la început o mulţime de afinităţi. După ce Emma dă naştere unei fetiţe pe care o va numi Berthe, relaţia dintre ea şi Leon începe să fie tot mai apropiată, ei petrecănd mult timp împreună, în lungi discuţii ce vădesc aceeaşi dorinţă de a trăi în altă lume decât cea pe care o au. Îndrăgostit de ea fără speranţă, fără să ştie că şi ea îi împartaşeşte sentimentele, Leon se hotărăşte să plece la aris. După plecarea lui, ea cade într-o apatie din care doar întâlnirea cu Rodolphe Boulanger, la expoziţia de toamnă din Yonville, o mai poate scoate. Acesta un desăvârşit seducător, inteligent şi foarte bogat, decide s-o aibă pe Emma. Şi o va avea. Copleşind familia doctorului cu atenţii, ajunge un vizitator obişnuit al lor şi înţelege imediat că are în faţă o pradă sigură. În timpul unei plimbări călare în doi, Emma, biruită, îi cedează şi de atunci întâlnirile lor vor fi centrul întregii sale existenţe. Viaţa Emmei devine o continuă încercare de a smulge cât mai multă vreme traiului de pe atunci, pentru a fi cât mai îndelung lângă cel pe care îl iubea. Însă pentru Rodolphe, Emma nu-i decât o amantă; când ea îi propune să fugă împreună, el acceptă doar formal şi apoi o abandonează. În seara plănuită pentru plecare, Emma primeşte o scrisoare în care amantul ei îi “explică” de ce fuga lor este imposibilă. După o încercare de sinucidere, Emma se îmbolnăveşte şi ramâne săptămâni întregi întinsă în pat. Charles o duce la Rouen, la un spectacol, convins că o schimbare nu-i poate face decât bine; acolo îl întâlnesc pe Leon, în compania căruia ea va mai rămâne căteva zile, obligaţiile meseriei chemându-l pe Charles înapoi la Yonville. Leon face tot ce-i stă în putinţă să redeştepte în Emma vechile sentimente; slăbită, crezând că el îi poate oferi dragostea adevărată,ea nu-i poate rezista. Sub mii de pretexte ea va călători apoi des la Rouen, făcându-şi în urma cheltuielilor, datorii imense la domnul Lheureux, cel care-i “administrează” avutul. Relaţia Emmei cu Leon se răceşte treptat şi, când ea îi cere disperată bani pentru datoriile făcute şi el nu-i poate da, ia hotărîrea să se sinucidă. Înghite o doză de arsenic furată din spiţeria lui Homais şi îşi dă sufletul după o agonie cumplită. Curând Charles moare şi el, aşezat pe banca din grădina casei.