COSTACHE NEGRUZZI - ALEXANDRU LAPUSNEANUL CARACTERIZAREA LUI MOTOC REFERAT SCOALA

Personajul este surprins in primul an de domnie al lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569) in mai multe locuri: dumbrava Tecuci, in palatul domnesc de la Iasi, in sala de ospete si la poarta cetatii cand este sfasiat de multime. Vornicul Motoc este caracterizat in mod direct de catre narator. Naratorul nu isi exprima atitudinea fata de personaj dar se refera la gesturile acestuia prin care vrea sa fie remarcat de Lapusneanu ,,silindu-se a ride”, dar in realitate el isi ,,simtea parul zburlindu-i-se pe cap” si dintii sai clantanind, ,,striga ticalosul”. Motoc este caracterizat in mod direct si de catre Alexandru Lapusneanul: ,,invechit de zile rele” si ,,deprins a te ciocoi la toti domnii”. El il considera pe Motoc un intrigant, un tradator de profesie care unelteste impotriva tuturor domnitorilor pentru a-si atinge propriile interese si ,,pentru a trage foloase”: ,,…ai vandut pre Despot, m-ai vandut si pre mine, vei vinde si pre Tomsa”. Voievodul are dreptate, iar Motoc o dovedeste prin faptul ca desi vine ca sol a lui Tomsa sa-l induplece pe Lapusneanul sa se inapoieze, iar atunci cand constata hotararea nestramutata a lui Voda, el trece de partea acestuia si-i fagaduieste sprijinul. Insusirile lui Motoc sunt evidentiate si indirect prin fapte, care vor ajunge pana la disperare, Motoc nemaistiind ce sa faca pentru a scapa de moarte: ,,plangea, tipa, suspina”, ,,boci ca o muiere”, ,,isi smulgea barba”. Vornicul Motoc este folosit ca un instrument de catre Alexandru Lapusneanu pentru a-si pune in practica planurile malefice. Personajul este caracterizat in mod indirect si prin limbajul folosit. Fiind iertat de domnitor, devine slugarnic si in permanenta, doreste sa intre in gratiile stapanului care-l flateaza si-l linguseste, aprobandu-i toate vorbele, chiar daca are o alta convingere intima iar linguseala ajunge pana cand simuleaza o stare slufeteasca asemenea celei a domnitorului ,,ai urmat cu mare intelepciune”. Toate acestea releva si o viclenie nativa, prin care scapa de numeroase incurcaturi.