CARACTERIZAREA DOMNULUI TRANDAFIR REFERAT SCOALA

Naraţiunea „Domnu’ Trandafir”, scrisă de Mihail Sadoveanu, a fost prima oară publicată în anul 1905, în revista „Albina”, apoi urmând să fie publicată din nou în anul 1907 în volumul scriitorului, „La noi în Viişoara”. Ajuns la maturitate, scriitorul se întoarce pe meleagurile natale şi evocă cu nostalgie întâmplările copilăriei, când se juca cu dracii de vârsta lui, şi îşi aminteşte chipul dascălului său, Mihai Busuioc, aici supranumit „Domnu’ Trandafir”. Opera are o scriere autobiografică, scrisă sub formă de scrisoare (epistolă) adresată unui prieten, unde scriitorul povesteşte despre primii ani de viaţă, petrecuţi în târguşorul Paşcani. Dar, mai ales îl aminteşte pe personajul principal al operei, dascălul Mihai Busuioc, căruia îi închină această operă. Prin caracterizarea directă, realizată de autor şi alte personaje, reies următoarele trăsături fizice: „Era un om bine făcut, puţin chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea, se arătau sub mustaţa tunsă scurt nişte dinţi lungi, cu strungă mare la mijloc. ” Caracterizarea directă prezintă de asemenea şi trăsăturile morale, aşa cum reies din fragmente: „… învăţătura cealaltă, sufletească (…) ne-o da (…) nu pentru că trebuia şi pentru că i se plătea, dar pentru că avea un prisos de bunătate în el şi pentru că în acest suflet era ceva din curăţenia unui apostol”, dascălul având un suflet cald, plin de bunătate, a format minţile şi sufletele copiilor şi a fost pentru ei un model de bunătate sufletească.