DICTIONAR DE CULTURA GENERALA REFERAT SCOALA

Tema este continutul abstract al unei intregi opere sau al unei secvente dintr-o opera: situatia, conflictul, aspectul cu caracter general care sta la baza operei si in jurul caruia se dezvolta o intreaga lume. Tema se poate diviza în mai multe unitati. Unitatile care contribuie la realizarea unei teme se numesc motive literare. Fiecare tema isi subsumeaza un anumit numar de motive. Bildungsroman – “Amintiri din Copilarie” reprezinta o opera Literara ce se plaseaza la granite dintre realitate si fictiune. Dincolo de toate, opera lui Creanga este un bildungsroman, Adica un roman de formare, reprezentand formarea personalitatii Lui Nica a lui Stefan a Petrei “de cand a facut ochi” pana cand pleaca la seminar. Axis mundi – Toate cele 4 parti ale Amintirilor se deschid cu o Imagine a satului natal, dovada ca la Creanga acesta devine axis mundi (centrul lumii). Cuvintele Eclesiatului – “Desertaciunea desertaciunilor si totul e desertaciune”. Momentul nonduratei – Nici ieri, nici azi; miezul noptii, ceasul vecerniei (la Eminescu). Suprapersonaj – (in Mara) manastirea devine echivalentul unei cetati protectoare, aparatoarea Persidei. Episod anticipator – Episod ce sugereaza nasterea unei povesti de dragoste fara a marca insa in vreun fel coordonatele desfasurarii acestei iubiri. Vina tragica – Vina fara vinovat. Personaj tragic – Personaj care merge pe un drum periculos si care stie ca, undeva, candva i se va intampla ceva grav. Literatura tezista – Literatura cu tendinta. Viata ca vis – “Ca vida e sueño” (introdusa de Calderon de la Barca). Dictonul lui Horatiu – “Carpe diem!” (Traieste clipa!). Good night ballade – o replica de la nivelul scenei (Romeo si Julieta – actul 3 scena 2): “o, divina noapte ! Nu-I decat un vis” introduce o tema findamentala in literatura : viata ca vis (la vida es sueño – Calderon de la Barca). Se observa in aceasta scena insistenta repetitie noapte buna. In opera lui Shakespeare exista asa numitele blade de bun ramas(Good night ballade) compuse pentru a deplange soarta unui condamnat la moarte. In context idea de bun-ramas prefigureaza despartirea de viata a lui Romeo. Tragedia – a aparut si s-a dezvoltat pe pamanturile grecesti, reprezentantul de seama fiind Sofocle (Oedip – rege; Oedip la Colonas; Antigona) acestuia i se adauga Eschil (Persii) si Euripide. Specia isi trage radacinile din ditiramb – poem liric ce se canta la sarbatorile lui Dyonisos – zeul vegetatiei si al vinului. Personajele care alcatuiesc carul – specific tragediilor antice – purtau pe fata masti de tap, ei infatisandu-i pe satiri. Prin urmare numele tragediei vine din grecescul tragos care inseamna cantecul tapului.