COSBUC -POEZIA DE REVOLTA SOCIALA (POEZIA EX OSSIBUS ULTOR) REFERAT SCOALA

Poezia Ex ossibus ultor exprimă încrederea poetului în triumful cauzei iobăgimii ardelene. Legenda spune că un împărat tânar a făcut dreptate, smulgând de la tirani averile şi puterea. Tiranii coalizaţi l-au ucis şi l-au îngropat într-o pădure îndepartată, interzicând poporului să-l jelească. Dar un fulger alb arată groapa tăinuită şi o prevestire spune că din o seminţe se va ridica răzbunătorul, ex ossibus ultor: “Ieşi-va mortul împărat, /Şi-n iadul lor, de-unde-au plecat, /S-or prăbuşi tiranii iarăşi “. Nu este exclus ca poetul să se fi gândit la Horea _________, adică împăratul tânăr. Într-un gazel, Lupta vieţii, Coşbuc îşi făcuse un catehism al activităţii, condamnând plânsul şi lipsa de ideal. El înţelegea să lupte nu numai pentru el, dar pentru întreaga colectivitate:” O luptă-i viaţa; deci te luptă /Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui ? Eşti un nemernic /Când n-ai un ţel hotărâtor. /Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni; /Te lupţi pe seama tuturor. ”. Un astfel de exemplu de luptă “pe seama tuturor “ este poemul Noi vrem pământ!, scris cu ocazia răscoalelor ţărăneşti din 1894 şi publicat în revista “Vatra”. Unica prin violenţa acuzării, poezia exprimă răspicat atitudinea scriitorului în problema ţărănească. În poezia lui, Coşbuc vorbeşte despre un ţăran “flămând şi gol, făr’ adăpost”, sărăcit, umilit şi batjocorit de stăpânirea ciocoiască, poetul exprimând totodată uriaşa forţă pe care o reprezintă masele asuprite. În prima strofă, mizeria în care se zbătea ţărănimea “flămândă” şi “goală” este raportată la un singur exponent al ei, “scuipat” şi “bătut” de ciocoi, folosit ca vită de povară. Apoi revolta se generalizează, “eu” devine “noi”, pentru ca revendicarea “noi vrem pământ” să se repete de câteva ori până la sfârşit. Prin gura ţăranilor răzvrătiţi, Coşbuc demască orânduirea silnică burghezo-moşierească, statul constituit ca instrument de exploatare şi opresiune în mâinile celor tari: “Aţi pus cu toţii jurământ /Să n-avem drepturi şi cuvânt; /Bătăi şi chinuri, când ţipăm, /Obezi şi lanţ, când ne mişcăm, /Şi plumb, când istoviţi strigăm /Că vrem pământ”.