DL-GOE MOMEMTELE SUBIECTULUI REFERAT SCOALA

Caracteristici ale textului Scriitorul I. L. Caragiale surprinde in schita "D-l Goe..." un nou aspect ale educatiei gresite primite de copiii din unele familii instarite din societatea romaneasca de la sfarsitui secolului al XIX-lea. Personajul principal, Goe, un fel de lonel mai evoluat, este infatisat in timpul calatoriei sale la Bucuresti, in relatie cu familia si cu persoanele din jurul sau. Ironia scriitorului fafa de erou este evidenta inca din titlu. "D-l Goe...", prin contrastui creat intre imaginea unui copil de scoala primara ("puisorul") si apelativul "domnul", care ilustreaza atitudinea familiei fata de acesta. Cele trei puncte de suspensie din titlu atrag atentia asupra caracterului personajului si sunt o invitatie la a reflecta asupra faptelor prezentate. Atitudinea satirica a scriitorului se ghiceste si in determinarile ironice cu care insoteste numele personajului: "D-l Goe", "tanarul Goe". Subliniind contrastui dintre ceea ce vrea sa para personajul ("un domn", un tanar educat) si ceea ce este el in realitate (un copil obraznic, lipsit de educate). Universul operei. Expozitiunea Elev cu rezultate slabe la invatatura, "tanarul Goe" este dus la Bucuresti, cu prilejul sarbatorii nationale de la 10 Mai, ca sa nu mai ramana repetent si anul acela. Cele trei doamne care-l insotesc cu o deosebita grija, oferindu-i aceasta nemeritata recompensa, sunt: mamitica, mam'mare si tanti Mita. Baiatul poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia „Le Formidable" si sub panglica palariei, biletui de calatorie infipt cochet de tanti Mita fiindca "asa tin barbatii biletul". Asteapta nerabdator sosirea trenului, pe peronul garii din urbea X. Nerabdator si obisnuit sa porunceasca si sa i se faca pe plac, Goe comanda incruntat ca trenul sa soseasca mai repede. Mam'mare incearca sa-l linisteasca, sarutandu-l pe "puisor" si potrivindu-i incantata palaria: "Vezi ce bine-i sade lui - zice mam'mare - cu costumul de marinel?"