DIN LARG OCTAVIAN GOGA REFERAT SCOALA

Poet al Ardealului, printr-o parte a realităţilor concrete ce-l inspiră, el e, în fond, poetul întregii ţări, prin idealurile de unitate naţională şi de izbăvire socială ce-l animă. Mesianică, poezia lui Goga are un ton profetic, violent, incendiar, el fiind “solul dragostei şi-al urii ”, care şi-a împletit bici din “al valurilor caier”, iar din “Nestinsul vremurilor vaier” şi-a scris “blestemul în cerul gurii”! Octavian Goga s-a născut la 20 martie/1 aprilie 1881, la Răşinari, judeţul Sibiu şi a murit la 6 mai 1938 la Ciucea , Judeţul Cluj, unde este şi înmormântat. Poetul învaţă mai întâi la Răşinari, apoi la liceul Unguresc Sibiu, frecventează biblioteca Astrei, încearcă să colaboreze la Convorbiri Literare. În anul 1838, pleacă din Sibiu la liceul românesc din Braşov, participând la şedinţele Societăţii de lectură. În 1897 debutează la Tribună; publică la Tribuna literară şi Familia sub semnătura Octavian, Tavi si Sfinx. Stăpânit de convingeri estetice, Octavian Goga intră în literatură cu ideea înfăptuirii monografiei unui sat ardelean, pe care o va realiza magistral, bazat fiind pe cunoaşterea directă a vieţii şi pe o solidaritate intimă cu lumea rurală. El a scris atât în versuri cât şi în proză. În versuri: Poezii (1905), O seamă de cuvinte (1908), Ne cheamă pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Poeme postume (1939); dramaturgie: Domnul notar (1914), Meşterul Manole (1928), proză: Mustul care fierbe.