ARHIVA. Arhiviotehnia si Arhiveconomia
I INTRODUCERE 1. Scopul lucrării Astăzi arhiva a ajuns o foarte importantă instituţie de stat insă multa lume nu are nici o tangenţă cu ea şi deci nu-i cunoaşte menirea şi avantajele. Lucrarea de faţă nu se doreşte a fi o lucrare de informare a maselor ci doar o simplă incursiune in domeniul arhivisticii, o scurtă prezentare istorică şi analiza a structurii sale. 2. Definiţia arhivei Arhiva este locul de păstrare a actelor, o instituţie care păstrează totalitatea actelor sau a documentelor. Arhivele sunt preţioase depozite de informaţie istorică scrisă. Fondul arhivistic este un important tezaur scris care face parte din patrimoniul cultural-naţional al unui popor. Termenul adoptat de noi este un termen latin “archivarum”care insă la rândul său este corespondentul grecescului „archeion” care desemna curia înaltului magistrat numit „archeon”. II. APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA MIŞCĂRII ARHIVISTE Cele dintâi arhive sunt făcute vechi şi s-au constituit încă din antichitate, in orientul antic la greci si la romani. Creatorii de arhive au fost instituţiile politice din stat. După căderea imperiului Roman, activitatea arhivistică este continuată de şi în imperiul Bizantin şi în ţările arabe. Începând cu secolele IV-V apar arhivele eclezionaste ale instituţiilor bisericeşti şi centrelor monahale din Apusul Europei.
- » ARHIVA. Arhiviotehnia si Arhiveconomia - [romana]










