AURICA TULEA DIN ROMANUL ENIGMA OTILIEI REFERAT SCOALA

Pe o imaginară scară a evoluţiei în timp a unui tip anume de personaj, s-ar părea că Aurica este imaginea Aglaei în tinereţe, sau altfel spus, Aglae este o bătrână, o babă rea până la monstruozitate. Aurica este fiica cea mică a Aglaei, în antiteză cu feminitatea şi delicateţea Otiliei, supusă de la început şi până la sfârşit unui automatism psihologic, şi întreaga ei mişcare în roman se petrece între coordonatele strâmte ale familiei Tulea, ale casei lui moş Costache, mişcare monotonă, întreruptă doar, la un moment dat, de „turneele de pe calea Victoriei”. Personajul este prezentat de Felix, astfel având şi noi, cititorii, ocazia să-l cunoaştem. Primele imagini ale fetei ne sunt comunicate de Felix: „Felix privi sfios la aceea pe care o chema Aurica. Era o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenţi ca şi ai Aglaei, cu faţa prelungă, sfârşind printr-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două şiruri de cozi împletite. [...] La apropierea lui Felix ridică ochii fixând cu avidă curiozitate pe tânăr şi întinzându-i o mână arcuită.” Aurica e obsedată de neîmplinirea ei în plan sentimental, căci consideră drept unic scop al existenţei – căsătoria. Aglae şi Aurica sunt construite din acelaşi aluat, Otilia şi Aurica însă apar ca cel mai perfect contrast. Cunoscând-o bine şi pe Aurica, Otilia îl previne pe Felix: