CAMIL PETRESCU - DRAMATURG REFERAT SCOALA

Pe langa romane Camil Petrescu a scris si drame printre care amintim “Jocul ielelor”, “Danton”, “Balcescu”, “Caragiale în vremea lui”, “Suflete tari”. Pana la forma definitiva opera a cunoscut variante, cea din 1930 pentru ca forma definitiva sa fie publicata în 1957. Piesa are ca moto jocul ideilor, care este jocul ielelor. Legat de geneza operei scriitorul amintea de un fapt divers, otravirea unei familii care venise la Bucuresti cu mari planuri de îmbogatire, care nu se realizeaza. Acest fapt divers apare în piesa cu o semnificatie sporita fiind vorba de sinuciderea familiei unui mare pianist ajunsa pe drumuri. Subiectul este exprimat într-o marturisire a autorului care era student la filozofie în 1916 si s-a întors de la o bataie cu flori la Sosea. Atunci el a fost dezgustat de diferenta între cei bogati si mutilati de razboi care stateau pe margine si privea. Camil Petrescu spune “în ziua aceea s-a desprins în mine însusi autorul dramatic si într-o saptamana lucrand însetat zi si noapte am scris prima versiune din Jocul Ielelor care trebuia sa fie drama imperativului violent si categoric al dreptatii sociale. În ce priveste semnificatia poeziei ea prezinta tragedia intelectualului cinstit , burghez, care s-a rupt de clasa sa si care cauta în miscarea muncitoreasca, socialista o solutie pentru propriile sale probleme, pentru propriile sale contradictii interioare. Actiunea este declansata de campania de presa sustinuta de Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist, dreptatea sociala împotriva ministrului de justitie Serban Saru Sinesti, hot si criminal. Campania este dusa de Gelu Ruscanu în numele ideii de justitie absoluta, despre care el afirma “numai ea poate închega constiintele într-o lupta atat de grea ca a noastra. Conflictul principal izbucneste în momentul în care Gelu Ruscanu vrea sa publice scrisoarea, referitoare la crima lui Sinesti. Publicarii scrisorii i se opune militantii socialisti care voiau sa obtina eliberarea lui Petre Boruga. De fapt avem o ciocnire între doua idei: ideea de dreptate absoluta, sustinuta de Gelu Ruscanu si care spunea ca dreptatea este de-asupra noastra. Este una pentru toata lumea si pentru toate timpurile. Cea de a doua idee este sustinuta de Praida care este adeptul dreptatii de clasa impuse de cauza clasei muncitoare. Din aceste idei vedem ca Gelu Ruscanu judeca oamenii în functie de ideea sa despre o justitie universala deasupra mentalitatii realitatilor, pe cand Parida apreciaza utilitatea unui fapt în functie de folosul pe care îl aduce clasei.