COSTACHE NEGRUZZI (1808-1868) REFERAT SCOALA

Prozator talentat, poet, dramaturg, traducator. Vede lumina zilei pe malul Prutului, la Trifestii Vechi, in nord de Iasi, in casa care astazi a devenit muzeu. Fiul lui Dinu Negrut si al Sofiei Hermeziu. Dupa obiceiul din casele boieresti, invata cu dascali particulari, intai greceste si frantuzeste, apoi sa citeasca si sa scrie romaneste dupa Istoria ... lui Petru Maior (povesteste scriitorul in Cum am invatat romaneste). Adolescentul trece, in 1821, cu tatal sau, in Basarabia (rapita Moldovei de rusi, in 1812) si incepe primele traduceri la 13 ani, pe cand zabovea in satul Sarauti, raiaua Hotin. In 1822, tanarul il cunoaste, la Chisinau, pe poetul rus Puskin (va traduce Salul negru). Revenit la Iasi, a ocupat multe functii, intre care si cea de primar (1840). A fost de doua ori surghiunit la mosia sa de la Trifesti, ultima oara mai ales pentru povestirea Toderica (revista Propasirea). Intre 1840-1842 e director al Teatrului National din Iasi (impreuna cu Alecsandri si Kogalniceanu). A fost partizanul Unirii de la 1859. Multi ani a fost bolnav, murind de apoplexie la Iasi, lasand o valoroasa opera literara. E inmormantat la Trifesti. Ca poet, prima lucrare originala este Aprodul Purice, menita sa fie incadrata intr-o mare epopee Stefaniada, pierduta. Ca dramaturg, scrie vodevilul Carlanii, reprezentat in Iasi in 1849, in care doua femei isi vindeca sotii de gelozie, precum si comedia Muza de la Burdujeni (1851, localizare dupa Th. Leclercq), unde-si bate joc de exagerarile limbii latiniste, mai ales "ciunismul" dupa reteta lui A. Pumnul.