COPILUL CARE NU VOIA SA SE NASCA DE DIANA MANOLE REFERAT SCOALA

În actul I, viitoarele existenţe ale copiilor devin miză aleasă chiar de aceştia la jocul de cărţi, iar în cel de-al doilea act, vieţii îi este preferată minciuna. Copilul – cel mai interesant personaj – refuză nu numai un asemenea joc dar şi jocul (hazardul) naşterii. În ambianţa de extremă frustrare, infirmitate maternă, vulnerabilitate general umană, Copilul încă nenăscut are percepţia unei continue ameninţări venind dinspre lume. Strigătul său de ajutor – leit-motiv al textului – se contextualizează simbolic în gestul unui Copil – Isus căruia îi este refuzată a doua naştere. În Epilog, Copilul dispare literalmente din piesă, pentru a se stinge nu în moarte, ci “în nimic”. În schimb, toţi Copiii Avortaţi renasc. Dispariţia sacrului – ca neputinţă a (re)naşterilor miraculoase, ca pierdere în nefiinţă sau ca înviere absurdă, cinică – este manifestă şi-n comentariile prozaice ale unor personaje cu evidentă semnificaţie bibilică – Taţii. Orice posibilitate a salvării este abolită, piesa concentrînd prin toate aceste elemente sensul tragic, implacabil şi derizoriu al aventurii umane.