ARGHEZIANA.OPERA LUI TUDOR ARGHEZI REFERAT SCOALA

De la Mihai Eminescu poezia lirică românească nu a cunoscut o altă realizare mai de seamă, marcată de o originalitate mai puternică şi cu repercusiuni mai întinse asupra întregului scris literar al vremii, decât acele legate de opera lui T.Arghezi. asocierea celor două nume este curentă, fiindcă ea corespunde sentimentului general al publicului care, comparând între ele operele celor doi poeţi şi răsunetul stârnit de ele, a trebuit să constate înalta treaptă căreia ambele opere îi aparţin deopotrivă. Ambele opere au apărut într-un moment în care arta literară a poeţilor lăsase în urma lor un drum pe care ei l-au părăsit pentru a începe unul nou. Eminescu venea după poeţii paşoptişti, după Eliade, după Alecsandri, după Bolintineanu. Arghezi aparţine prin începuturile sale epocii posteminesciene. Se pot stabili şi în poezia lui Arghezi unele infiltraţii provenite din opera marelui predecesor, dar puţine şi rare, încât ele nu trag greu în cumpăna în care autorul „Cuvintelor potrivite”, a aruncat greutatea originalităţii sale şi a făcut ca acul balanţei să se oprească în faţa altui semn. dintr-un anumit punct de vedere se poate deci spune că rolul istoric al lui Arghezi a fost să depăşească eminescianismul prezent încă în operele atâtora dintre poeţii generaţiei lui. Limba lui Arghezi este alta decât aceea a lui Eminescu, şi tematica şi modul de a gândi poetic, şi mijloacele de artă sunt altele. Renovarea liricii româneşti; smulgerea ei de pe căile unde o fixase marea influenţă a poetului „Luceafărului”, este consecinţa cea mai importantă produsă de afirmarea lui Arghezi încă din al doilea deceniu al secolului XX.