APOSTOLUL DE OCTAVIAN GOGA REFERAT SCOALA

George Călinescu susţine că poetul din Răşinari nu e doar un poet din Ardeal, ci „un poet al Ardealului”. Octavian Goga este un cântăreţ al satului, în stare să configureze o lume specific rurală, cu o umanitate reprezentativă în diversele ei înfăţişări: plugarii, „inteligenţia”, lăutarul, dascălul, apostolul etc. Prin menirea lor, toţi aceştia din urmă : Dăscăliţa, Lăutarul Lae Chiorul, Dascălul şi Apostolul, adevăratele personalităţi ale satului, se aseamănă cu profeţii biblici, deoarece sunt nişte vizionari ce prevestesc împlinirea idealurilor celor mulţi. Spre deosebire de sămănătorişti, care vedeau în intelectualii de la ţară nişte ”răspânditori de cunoştinţe utile şi bune, nişte sfătuitori”, la Octavian Goga apar ca nişte răzvrătitori ai mulţimii (D. Micu). Dascălul este un exponent al idealurilor naţionale, iar preotul, ”moşneag albit de zile negre”, povesteşte satului întâmplări din trecutul nostru, anunţând o vreme ”ce va să vie” (“Apostolul”). În slujba oamenilor se află şi ”Dăscăliţa”, cea care citeşte bătrânilor ceaslovul, scrie scrisori flăcăilor plecaţi la oaste. Pe strunele lăutarului se revarsă durerile, speranţele unui neam întreg. Unicul punct vertical, un fel de axis mundi al satului, este ”lăcaşul străbun” în jurul căruia se desfăşoară întreaga viaţă rurală. ”Podmolul” bisercii, dilatat prin hiperbolă ajunge cât o câmpie a ţării, unde încape întregul norod. Preotul sătesc, care strânge seară de seară poporul în jurul său, ca să-l binecuvânteze şi să-i desluşească îndemnurile sacre, nu aparţine unui loc anumit, nici unui timp precizat, ci devine ”Apostolul” întregii lumi, a cărei existenţă se derulează după un ritual identic.