ALEXANDRU MACEDONSKI - NOAPTEA DE DECEMVRIE REFERAT SCOALA

“Noaptea de decemvrie” s-a dezvoltat dintr-o legendă în proză intitulată “Meka şi Meka”, publicată de Macedonski în “Românul” lui C. A. Rosetti din 13 ianuarie 1890. Legenda vorbeşte despre Mohamed - ben - Hassan, care îl sfătuieşte înainte de moarte pe fiul său Ali să meargă la cetatea sfântă Meka pentru a obţine iertarea păcatelor lui. Condiţia pentru această era să nu se abată de la calea dreaptă. Ali străbate cu caravana în linie dreaptă pustiul şi moare înainte de a pune piciorul în Cetatea Sfântă. În acelaşi timp Pocitan - ben - Pehlivan, un zdrenţăros pornit odată cu el la drum şi urmând o cale ocolită ajunge la Meka. Sensul pe care l-a extras Macedonski din această legendă este asemănător cu acela pe care Eminescu îl scotea în Luceafărul din basmul “Fata în grădina de aur”. Ca în orice poem romantic, planul real alternează în “Noaptea de decemvrie” cu cel fantastic, al visului. La început, vedem pe poetul de geniu “trăsnit de soartă” cuprins de un somn adânc în camera-i pustie cu focul stins, înconjurat de umbre, ca de nămeţi: “Pustie şi albă e camera moartă… Şi focul sub vatră se stinse scrumit…— Poetul, alături, trăsnit stă de soartă, Cu nici o schinteie în ochiu-adormit… Iar geniu-i mare e-aproape un mit…”