ALEXANDRU MACEDONSKI - NOAPTE DE DECEMVRIE. STRUCTURA POEMULUI REFERAT SCOALA

Structura poemului se organizează în funcţie de aceste conţinuturi, pe trei momente principale sau, altfel spus, pe două părţi legate între ele de motivul inspiraţiei. În această poezie, poetul surprinde deopotrivă, prin alternarea continuă a planului real cu cel fantastic şi tendinţa socială, protestatară, provocată de soarta tragică a geniului în societatea care, nepăsătoare, îl lasă pe poet să moară în mizerie. Revenind la structura poemului distingem următoarele momente: 1.) Imaginea creatorului înfăţişat în context social la modul simbolic (versurile 1-28). Mediul ambiant şi natural îi este ostil poetului. Este o realitate neconvenabilă acestuia şi de aici nevoia de a o converti în una convenabilă: “Pustie şi albă e camera moartă / Şi focul sub vatră se stinge scrumit / Poetul, alături, trăsnit stă de soartă / Cu nici o scânteie în ochiu-adormit / Iar geniu-i mare e-aproape un mit / Şi nici o scânteie în ochiu-adormit”; 2.) Motivul inspiraţiei (versurile 29-39) - parte în care poetul îşi caută condiţia lui de artist în “flacăra vie” a inspiraţiei: “Dar scrumul sub vatră, deodată, clipeşte / Pe ziduri, aleargă albastre năluci / O flacără vie pe coş izbucneşte / Se urcă, palpită, trosneşte, vorbeşte / - Arhanghel de aur cu tine ce-aduci? / Şi flacăra spune: “Aduc inspirarea / Ascultă şi cântă, şi tânăr refii.” Astfel se realizează saltul din cotidian în fantastic, din material în spiritual, dintr-o realitate într-o alta, transfigurată artistic, închipuită de energia sufletească a poetului. Cititorul pătrunde pe nesimţite pe această poartă, fiind întâmpinat de imaginea mirifică a Bagdadului, în care poetul e însuşi emirul strălucitului oraş al lumii orientale. Sub raport stilistic, simbolul devine figura poetică centrată în primele două părţi pentru a zugrăvi datele materiale ale condiţiei poetului în relaţia lui cu societatea. Câmpia “pustie şi albă”, “camera moartă”, “viscolu-albastru”, “ochiu-oţelit al lumii”, “lupii groaznici” ce s-aud “Cum latră, cum urlă, cum urcă / Un tremol sinistru” sunt toate simboluri ale acestei condiţii damnate a artistului.