ARGHEZI DRAMATURGUL REFERAT SCOALA

„O măscară e şi literatura şi toată arta îşi scoate efectele şi purităţile din măscări. Ne maimuţărim cu sinceritate şi facem din ismeneli un stil şi un meşteşug”. O concepţie despre artă, despre literatură ca teatru este înscrisă în aceste fraze ale tabletei, Lacrima măscăriciului, pe care Arghezi o publică în Bilete de papagal , în 1929. Masca este adevărul, este realitatatea artei. „Sinceritatea poetică „ e mască. Eul mascat, mitizat este în artă singurul eu valabil. Lauda măscăriciului ca arhetip al artistului apare adeseori în textele argheziene, numeroase, închinate artei dramatice. Nu condiţia actorului, a omului de teatru îl interesa pe poetul care detesta exhibarea de sine, ci esenţa teatrală a condiţiei artistului, a poetului. Şi, de asemenea, dacă scena teatrului nu a avut într-însul niciodată un fervent, cu atât mai „sincer” adept a fost al unei teatralităţi funciare a artei. „Mască măscărelă”, aceste cuvinte se identificau pentru el cu arta şi creaţia artistică.