ARGHEZI SI V. VOICULESCU - PSALMII REFERAT SCOALA

I. T. ARGHEZI ŞI V. VOICULESCU – PERSONALITĂŢI DE SEAMĂ ALE LIRICII ROMÂNEŞTI Tudor Arghezi a fost considerat placa turnantă a liricii noi intuind cu siguranţă aproape toate formele poeziei moderne: poezia fiorului religios, poezia sentimentului casnic, poezia vizionară, poezia universului domestic, poezia metamorfozelor materiei, poezia jocului, poezia absurdului. Cu o putere inepuizabilă de invenţie artistică el a realizat o fuziune între tradiţie şi modernitate, s-a prezentat până în ultimii ani de viaţă sub feţe nebănuite, noul răsărind din ceva străvechi. Convins că se afla neîncetat în tindă – că el este ucenicul ce trebuie să stăruie cu migală şi neobosită trudă asupra cuvântului, Arghezi a realizat o poezie originală. Volumul Cuvinte potrivite – publicat în 1927 este pe bună dreptate un eveniment literar şi apare când Arghezi deja pătrunsese în conştiinţa literară a vremii; apariţia este salutată de Eugen Lovinescu, Mihai Ralea, Şerban Cioculescu, G. Călinescu sau Felix Aderca care spunea: A apărut între noi şi cartea mult aşteptată a poetului pe care de douăzeci de ani îl caută, îl suspină şi îl recită cu ochii închişi sufletele însetate. Însetat de absolut, poetul caută pe Dumnezeu, dovadă a certitudinii perfecţiunii. Este cuprins de îndoieli, îşi pierde răbdarea; neîncetat căutăm, sperăm, rămânând între nădejde şi îndoială, credinţă şi tăgadă, după cum reiese din majoritatea Psalmilor publicaţi în Cuvinte potrivite şi ulterior.