MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTA REFERAT SCOALA

Descoperirea primelor manuscrise în desertul Iudeii a fost pur întâmlatoare. În primavara anului 1947 sau poate chiar 1945, nu se stie cu precizie nici data nici împrejurarile când a avut loc aceasta descoperire epocala, beduinii din desertul Iudeii pasteau caprele si oile în regiunea Wadi Qurman. Un tânar beduin, Mohamed eb-Dib (Mohamed Lupul) cautând o capra ratacita de restul turmei a descoperit într-una din multele pesteri raspândite în zona, niste suluri din piele scrise în ebraica si care mai târziu s-au dovedit a avea o vechime de peste 2000 de ani. De la descoperirea lor de catre pastorii beduini manuscrisele au avut parte de o viaþa, am putea spune plina de aventuri, trecând de la un proprietar la altul, devenind obiecte de tranzacþie comerciala sau lasate în asteptare pentru descifrare sau comercializare. Evenimentele legate de aceste manuscrise se desfasoara în jurul a trei instituþii situate în orasul Ierusalim: manastirea siro-iacobita de rit monofizic ( biserica siro-iacobita este o ramura a crestinismului care nu recunoaste dogma oficiala crestina despre dubla natura,umana si divina, a lui Iisus, ci numai pe cea divina), ªcoala americana de studii orientale si Universitatea din Ierusalim. Astfel în 1947 câþiva pastori din tribul taamnirilor veniþi la Bethleem pentru a-si vinde produsele si a-si cumpara marfurile necesare au oferit spre vânzare, unui anticar, câteva manuscrise pe pergamnet, pentru o suma modesta. Acesta a refuzat si atunci beduinii s-au adresat unui negustor care avea si un atelier de cizmarie, pentu cumpararea bucaþilor de piele. Acest negustor, Halila Iskander, cunoscut si sub numele de Kando, fiind membru al comunitasii siro-crestine a realizat ca se afla în faþa unor maanuscrise vechi si îl înstinþeaza pe mitropolitul bisericii, Mar Atanasie, care era si stareþul manastirii Sfântul Marcu.