CIRCUITE ELEMENTARE DE PRELUCRARE A IMPULSURILOR REFERAT SCOALA

-Referitor la diferentele destul de mari obtinute intre valorile calculate si cele masurate, acestea se pot explica in primul rand prin faptul ca in cadrul circuitului nu s-a folosit o rezistenta de 10k asa cum prevedea teoria experimentului ci de 12k; la aceasta se adauga si erorile inevitabile de citire a valorilor pe ecranul osciloscopului. -In cazul adaugarii unei capacitati parazite in paralel cu rezistenta unui circuit de derivare, forma de unda se pastreaza, mici diferente aparand doar in cazul cand constanta de timp a circuitului este comparabila cu durata impulsurilor aplicate (pantele apar mai accentuate). -Daca rezistenta generatorului nu poate fi neglijata in cazul unui circuit de derivare, ea se simte in forma de unda de la iesire, deoarece modifica (in cazul T1>>) amplitudinea semnalului (in cazul nostru cu 0.5V, ceea ce implica o eroare relativa de 11% in cazul cand semnalul ar fi necesar mai departe). -In cazul divizorului compensat acesta a realizat o micsorare a amplitudinii semnalului la scara de 20:1 (la intrare s-au aplicat 4V, la iesire au rezultat 0.2V). Atat in cazul supracompensarii cat si in cel al subcompensarii, la frecventa de 50kHz, au aparut, conform teoriei la momentul t0 cresteri peste palier, respectiv scaderi sub acesta. Nici chiar in cazul divizorului compensat aceste deficiente ale semnalului nu au disparut complet, insa au fost sensibil mai mici. -Circuitul de axare, incercat fara sursa de tensiune continua, a realizat o decalare a semnalului de iesire cu 1,3 V in jos, asa cum se observa si din figura de mai sus, pastrand insa diferenta de tensiune dintre cele doua paliere egala cu amplitudinea de intrare.