INFORMATICA JURIDICA - CHESTIUNI PRELIMINARII REFERAT SCOALA

Un prim efort de clasificare tinde să distingă clar informatica juridică - obiect al dreptului, de informatica pură şi de dreptul informatic, creat în urmă cu 10 ani, care este o disciplină distinctă a ştiinţelor juridice. Pentru ca juriştii să cunoască din ce în ce mai multe dosare, acte de procedură, probleme de contencios şi pentru reglarea rapoartelor de afaceri, aceştia folosesc calculatoare adaptate ori spre scopuri vizate. Aceste dosare sunt evident înţesate de noţiuni tehnice, cum ar fi dreptul construcţiilor, procedura penală ori criminalistica. Nu există motive fundamentale pentru a concluziona că aceste domenii sunt pur tehnice sau că experţii sunt auxiliari ai juriştilor, iar mecanismul dreptului comun este ineficient în găsirea unei soluţii corecte. Este adevărat că în această viziune se procedează la o analiză limitată în dreptul privat şi în special în dreptul obligaţiilor. Informatica interpelează juristul asupra unui spectru mai larg al problematicii, iar cantitatea de lucrări consacrate acestor probleme este semnificativ mai mare. Aceste întrebări sunt generate de tehnica însăşi, pentru că în considerarea lor ele sunt fără precedent, soluţiile nu sunt întotdeauna atât de simple pe cât par, dacă ne referim la reglarea unui banal conflict între furnizorul şi consumatorul de valori informatice. Bineînţeles, se pune apriori problema ataşării la o tehnică juridică pe care partizanii teoriei autonomiste preferă să o pună pentru stigmatizarea vidului juridic, pentru justificarea unei discipline origjnale: "În mod sigur, se abandonează plăcerii ce afirmă că informatica este cea care doreşte înfiinţarea unui nou drept şi a unor noi jurişti. Ideea este valorizată (fiind rezultatul unui ezoterism sau, dacă preferaţi, a specialiştilor care deţin cunoaşterea şi sunt permanent flataţi) şi comodă (ea dispensându-se de necesitatea existenţei unui drept exterior, prin definiţii valoroase ale altora).