INTRODUCERE DESPRE CALCULATOARE - BAZELE INFORMATICII REFERAT SCOALA

Calculatorul nu e decât cel mai nou din acest şir lung de maşini de calculat şi de înregistrat. Doar atât-nimic mai mult. Tot ceea ce fac calculatoarele este de a calcula şi înmagazina rezultatele calculelor. Totuşi, acest principiu e mascat de un lucru practic groaznic: ceea ce fac ele poate că e simplu, dar fac lucrul respectiv în cantităţi impresionante- şi incredibil de bine. Azi, viteza calculatoarelor se măsoară în milioane de operaţii pe secundă. Operaţiile pot să fie simple, dar ele pot fi combinate în foarte multe feluri pentru a rezulta un şir enorm de funcţii utile. Acestea s-au întâmplat aproape în întregime în ultimii 30-40 de ani; aceasta e istoria completă a calculatoarelor comerciale. În anii’60, un calculator comercial ocupa o încăpere mare dotată cu aer condiţionat; era nevoie de o echipă de specialişti ca să lucreze cu el. Consuma o cantitate enormă de energie şi se strica des. Calculatoarele de azi sunt, în mod definitoriu, mult mai mici şi mai rapide; ceea ce ocupa pe vremuri o cameră întreagă, acum încape într-o cutie mică. Calculatoarele pot înmagazina mai multă informaţie; ele consumă mai puţină energie şi au devenit mult mai uşor de manevrat. Primele calculatoare personale (PC-uri) au fost lansate în 1979, având o viteză cronometrată de vreo 5 MHz. O modalitate de a concepe un calculator este să-l vedem ca o ”cutie neagră” care acceptă la un capăt un material („input”), îl prelucrează (Processing) într-un anume fel, apoi produce.