CONSUMUL SI CONSUMATORUL IN TEORIA ECONOMICA REFERAT SCOALA

Modelul cel mai subtil, dar şi cel mai abstract, al consumatorului suveran îl găsim, la distanţă de un secol, la moştenitorii în linie directă ai clasicismului economic- neoclasicii. Cu L. Walras, S. Jevons şi C. Menger într-o primă linie, urmaţi apoi de V. Pareto, B. Bawerk. Fr. Wieser ei au pus bazele teoriei consumatorului raţional. La Walras, teoria a îmbrăcat forma cea mai elaborată; pentru el consumatorul este un agent final care, cu venitul câştigat şi în limitele acestuia, caută să cumpere de pe piaţă un anumit număr de bunuri şi servicii în intenţia de a-şi satisface nevoile şi dorinţele ; ins raţional şi capabil de evaluări cantitative şi calitative, consumatorul are totuşi un rol pasiv, calculele sale de maximizare reducându-se la a stabili o scară a preferinţelor în funcţie de natura şi intensitatea nevoilor; cum se formează şi evoluează nevoile, cum se explică variaţia veniturilor şi preţurilor, care este relaţia de intercondiţionare dintre producător şi consumator, ca şi dintre consumatori între ei sunt întrebări pe care Walras nu şi le pune. V. Pareto a făcut un pas înainte abordând problema satisfacerii nevoilor la scara ansamblului societăţii; dar şi la el, ca şi la Walras, optimul se raportează la o structură dată a veniturilor iar natura dorinţelor şi nevoilor ramâne o problemă a sociologilor şi psihologilor şi nu a economiştilor.