CONVENTIA DE ARBITRAJ REFERAT SCOALA

Situaţia este diferită dacă fără a fi un litigiu deja născut, există faptul litigios, , adică acela care este susceptibil de a da naştere, ulterior, la un litigiu4; părţile pot încheia un compromise valabil. Existenţa unui litigiu este de esenţa contractului de compromis. Inexistenţa litigiului semnifică lipsa de obiect a compromisului ;i este sancţionată cu nulitatea actului de compromis, precum şi a sentinţei care ar fi dată în aceste condiţii. Arbitrii pot statua numai asupra cererii ce au fost sesizaţi. Dacă ei se pronunţă cu privire la un litigiu inexistent, înseamnă că statuează ultra petita, cu toate consecinţele aferente unei asemenea statuări.5 Acordul părţilor trebuie să fie exprimat de aşa natură încât să rezulte că arbitrii sunt învestiţi cu putere de a judeca, fiindcă altfel acordul părţilor ar putea exprima un alt contract ( tranzacţie, expertiză ), dar nu un compromis, convenţie de arbitraj. În cuprinsul compromisului părţile trebuie să desemneze arbitrul ( eventual arbitrii ) ce urmează să statuieze asupra contenciosului lor. Desemnarea arbitrilor trebuie făcută prin arătarea numelui lor sau în orice alt mod de natură să denote certitudinea în privinţa identităţii persoanei desemnate ( cum ar fi de exemplu, desemnarea ca arbitru a preşedintelui Curţii de arbitraj) ; în acest caz se înţelege că va fi arbitru persoana care va avea această calitate la momentul când trebuie să aibă loc arbitrajul.