CONSTITUŢIILE ROMÂNESTI ŞI IMPORTANŢA LOR REFERAT SCOALA

În cadrul premizelor istorice ale primei Constituţii din România, o importanţă deosebită îl are în înfăptuirea în anul 1859 a Statului Naţional, prin unirea Munteniei şi Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Pe data de 2 mai 1864, prin lovitura de stat, a desfiinţat Adunarea electivă şi a supus plebiscitului „ Statul dezvoltător al Convenţiei din 7/19 august 1858 ”, cunoscut în istorie ca „ statul lui Cuza ”,şi Legea electorală. Aceste două acte alcătuiesc prima Constituţie a României. Pe data de 10/11 februarie 1866, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este obligat să abdice, întâlnindu-se o locotenenţă domnească, ca apoi pe teritoriul României să fie adus un prinţ străin. În acelaşi an se adoptă Constituţia României după modelul constituţiei belgiene, considerată, atunci, a fi cea mai liberală constituţie. Constituţia română din 1866 cuprinde 133 de articole, prin care se reglementează cele mai importante relaţii sociale. Normele juridice cuprinse în constituţia sunt sistematizate în opt titluri şi anume : Titlul I, despre teritoriul României. Chiar în primul articol, Constituţia prevede că „Principatele Unita Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România”; astfel se consacră caracterul unitar şi indivizibil al statului român. Titlul II, despre drepturile românilor. Constituţia proclamă drepturile fundamentale ale cetăţenilor, declarând că în stat nu există nici o deosebire de clasă şi că toţi sunt egali în faţa legilor. Dar datorită faptului că drepturile electorale se acordă în raport cu averea, egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor este contrazisă.