CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR EXERCITAT DE CURTEA CONSTITUŢIONALĂ REFERAT SCOALA

Prin trăsăturile sale, vom observa că, de fapt, statul de drept se identifică cu statul liberal-democratic. Oricum, reprezintă stadiul cel mai avansat de organizare social-politică, validat de experienţa istorică, ceea ce nu înseamnă că nu este perfectibil. În ceea ce priveşte categoria "stat de drept", în literatura de specialitate au fost elaborate câteva zeci de definiţii ale ei, ceea ce e firesc dacă avem în vedere faptul că cel mai adesea este tratată în interdependenţă cu categoria de "democraţie" căreia îi găsim alte câteva zeci de definiţii. Jaques Chevallier defineşte "statul de drept" ca fiind "tipul de regim politic în care puterea statului se afla încadrată şi limitată de către drept". Conceptul statului de drept a fost elaborat în Europa continentală la sfîrşitul secolului al XX-lea de către doctrina juridică germană, însăşi expresia "stat de drept" – "Rechtsstaat"- apare pentru prima dată în terminologia juridică germană în secolul al XIX-lea , apoi doctrina franceză – "Etait et droit"-, pentru ca treptat să se generalizeze pe continent sub diferite terminologii proprii fiecărei limbi: "Estado de dereche" în spaniolă, "Stato di dirito" în italiană, etc. Specialiştii apreciază că izvorul de la care a plecat teoria juridică în elaborarea categoriei "Rechtsstaat" este filosofia kantiană referitoare la societatea civilă, în care individului îi sunt garantate drepturile naturale; pentru Kant constrângerea transformă starea precară a libertăţilor subiective în stat de drept.