CONTABILITATEA MARFURILOR LA O ÎNTREPRINDERE COMERCIALA REFERAT SCOALA

Organizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată de mai mulţi factori. Un prim factor îl reprezintă forma circulaţiei : cu ridicata (en gross) sau cu amănuntul (en detail). În cazul circulaţiei mărfurilor en-gros, vânzarea se face pe bază de documente, încasarea urmând a se realiza ulterior, prin virament, şi, de aici, necesitatea intervenţiei unui cont anume, 411 “Clienţi”, care să evidenţieze creanţele din momentul vânzării mărfurilor până în momentul încasării lor, în cazul circulaţiei en detail, vânzarea se face, de regulă, cu plata imediată, în numerar. Un alt factor de influenţă îl constituie metoda de contabilitate a stocurilor folosită : “ inventarul permanent “ sau “ inventarul intermitent”. În primul caz, contul de mărfuri este folosit pe măsură ce au loc operaţiuni cu mărfuri, evidenţiind toate intrările şi toate ieşirile, astfel încât, in orice moment, prin soldul său, acest cont indică valoarea mărfurilor în stoc, permiţând controlul gestionar, dacă în acest scop se efectuează şi inventarierea faptică a stocurilor. În cazul inventarului intermitent, contul de mărfuri intervine numai la sfârşitul lunii, când, pe baza inventarului faptic se determină valoarea mărfurilor în stoc, care se “blochează” în acest cont, diminuându-se cheltuielile cu mărfuri, înregistrate la un cont anume, destinat acestui scop, cu ocazia intrărilor de mărfuri. La începutul exerciţiului următor intervine din nou contul de mărfuri care se creditează, valoarea stocului iniţial fiind preluată din nou de contul de cheltuieli privind mărfurile.