EVOLUTIA CHIMIEI CA STIINTA REFERAT SCOALA

In perioada antica un rol deosebit in studierea lumii inconjuratoare si a misterelor acesteia au avut-o egiptenii , grecii si romanii . Cand Imperiul Roman s-a prabusit tot ce era mai bun in domeniul stiintei si al mestesugurilor a fost preluat de arabi. Arabii sunt cei care au dat numele alchimiei –“arta a transformarii substantelor” . Ei au adaugat prefixul “al” la cuvantul egiptean Kimia.Prin combinarea calitatilor celor patru elemente fundamentale ale lu Aristotel : pamantul(uscat si rece) , apa(rece si umeda) , aerul(umed si cald) si focul(cald si uscat) ; alchimistii considerau ca pot obtine orice substanta.Astazi sub denumirea de alchimie intelegm chimia antichitatii si a Evului Mediu. In secolele XII-XIV eforturile alchimistilor arabi sunt continuate de alchimistii europeni . In laboratoarele lor tainice pline de fum si emanatii ciudate , acestia faceau experimente in dorinta de a obtine aur din metale simple cu ajutorul “pietrei filozofale” , sau de a obtine elixirul vietii. Toate acestea nu aveau nimic comun cu stiinta . Alchimia era mai degraba o chimie aplicata , pusa pe temelii nestiintificate , absurde si in plus iscusit cifrata , o cautare oarba pe un drum care nu ducea nicaieri.Unul dintre cei mai mari savanti ai Evului Mediu a fost calugarul englez Roger Bacon(1210-1292) care a descoperit praful de pusca(produs din sulf,salpetru, carbne) In sec XV un alt calugar alchimist de origine germana Basil Valentin(1392-1450)care cunostea metoda de preparare a acidului sulfuric din sulfat feros a reusit sa obtina prin sublimare sulf aproape pur si stabileste si proprietatea acestuia. Oamenii ajunsesera sa cunoasca o multime de compusi chimici.Ei invatasera sa fabrice sticla , utilizau praful de pusca , bateau monezi , turnau zei din bronz si obtineau