ALCALOIZI DIN FRUNZE DE COCA.CONSUMUL DE DROGURI REFERAT SCOALA

Cuprins 1. Istoric şi definiţie 2. Răspândire şi biogeneză 3. Formula şi obţinere 4. Acţiune farmacologică 5. Efecte asupra utilizatorilor 6. Toleranţă şi abuz 7. Tipuri de consumatori 8. Factori determinaţi ai consumului de droguri 9. Căi şi surse de procurare a drogurilor 10. Situaţia drogurilor în România 11. Studiu de caz: Drogurile în judeţul Hunedoara 12. Bibliografie Istoric şi definiţie Oamenii au cunoscut acţiunea fiziologică,toxică şi curativă a unor plante sau extracte de plante încă din antichitate. Astfel opiul, care este un material răşinos obţinut din fructele macului era folosit în Orient ca somnifer. În regiunea tropicală muntoasă a Americii de Sud, exista un popor, înainte de cucerirea spaniolă, care valorifica frunzele de coca, cunoscând acţiunea lor stimulantă. Izolarea principiilor active din plante a constituit o preocupare a ştiinţei chimice încă de la începuturile ei. Primul succes în acestă direcţie a fost obţinut în secolul al XVII-lea de către Dan Ludovici şi Robert Boyle care au izolat alcaloidul din opiu în stare impură. Chimia alcaloizilor a început atunci când alcaloidul din opiu a fost obţinut în stare cristalizată(1804-1806). Această metodă de izolare a dat naştere numelui de morfină, tot atunci s-a afirmat şi faptul că formează săruri cu acizi şi este deci, bazic. Numele de alcaloizi a fost dat de Meissner în 1818 şi oglindeşte interesul deosebit pentru caracterul bazic al substanţelor de origine vegetală, producerea de compuşi azotaţi fiind considerată pe vremea aceea ca un privilegiu al organismului animal. Deoarece singurul compus azotat bazic cunoscut la vremea aceea era amoniacul, alcaloizii au fost consideraţi multă vreme ca reprezentanţii unei categorii noi de compuşi organici. Noţiunea istorică de alcaloid datează dintr-o epocă anteriară teoriei structurii aşa cum şi taninul şi vitaminele nu pot fi puse de acord cu o clasificare bazată pe teoria structurii.