AERUL APA SI SOLUL REFERAT SCOALA

Omul dispune numai de apele de la suprafaţa solului – adică de aproximativ 30.000 km3, ceea ce înseamnă circa 0,002% din totalul consumul de apă ce revine pe om/zi variază între 3 litri, în zonele aride ale Africii şi de 1,045 litri la New York. Apa este cea mai răspândită substanţă compusă şi reprezintă trei sferturi din suprafaţa globului terestru. În natură apa urmează un circuit. Se poate vorbi despre apă de ploaie, apa râurilor şi izvoarelor, apa de mare, etc. Apa pură se obţine din apa naturală prin distilare repetată în condiţii în care să nu poată dizolva gaze din aer sau substanţe solide din recipientele în care este conservată. Apa folosită de om trebuie să întrunească anumite proprietăţi fizice si chimice. Proprietăţile organoleptice ale apei sunt reprezentate de acele caracteristici care impresionează organele noastre de simt,adică gustul şi mirosul apei. Gustul apei este dat de conţinutul în substanţe chimice şi în primul rând de sărurile minerale şi de gazele dizolvate (oxigenul si bioxidul de carbon). Mirosul apei este legat de asemenea de prezenţa în exces a unor elemente naturale sau provenite prin purificarea apei, ca şi din unele transformări la care sunt supuse în apă anumite substanţe chimice mai ales poluante. Atât gustul cât şi mirosul apei, deşi au ca principala caracteristică un mare grad de subiectivitate, totuşi au din punct de vedere sanitar, o valoare deosebită. În primul rând influienţa lor asupra utilizarii apei este hotărâtoare, poate duce la excluderea folosirii apei respective. Gustul şi mirosul apei pot servi şi ca indicatori de poluare a apei. Apa potabilă nu trebuie să aibă miros caracteristic şi trebuie să aibă un gust placut. În caz contrar apa poate prezenta subtanţe poluante care sunt dăunătoare sănătăţii. Apa rezultată din activităţile agriculturale amestecată cu îngrăşăminte chimice ajunge în lacuri şi râuri. Acestea combinate cu fosfati şi nitraţi favorizează creşterea excesivă a algelor, împiedicând trecerea oxigenului, rezultând moarte peştilor şi a celelaltor vieţuitoare. Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă, amestecul de gaze ce acoperă globul pământesc. Acest amestec de gaze asigură viaţa pe pământ şi ne protejează de razele dăunătoare ale Soarelui. Dintre componenţii aerului, cel mai important este oxigenul. Acesta este indispensabil respiraţiei vegetale şi animale, oxidarea reprezentând principalul proces din care rezultă energie în procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer intervine în asimilarea „hranei” la plante, iar azotul atmosferic reprezintă una din verigile circuitului azotului în natură.