CAUCIUCUL BUTADIENIC REFERAT SCOALA

Cauciucul natural este un compus macromolecular, natural cu formula moleculară: (C5H8)n în care „n” variază în limite largi atingând valori de ordinul 5000. Supus încălzirii la circa 3000C, în absenţa aerului formează izoprenul dovedindu-se astfel că este un polimer natural al iozprenului: CH3 CH3 CH3 I I I 28438bhc14pbg8m -:- CH2 – C = CH – CH2 -:- CH2 – C = CH – CH2 - CH2 – C = CH - CH2 - …….. Datorită dublei legături din unitatea structurală lanţul macromolecular poliizoprenic se poate prezenta sub forma a doi izomeri geometrici: cis – trans, cauciucului natural corespunzându-i izomerul cis: H3C H H3C H C = C CH2 CH2 C =C hb438b8214pbbg H2C CH2 C = C CH2 CH2 CH3 H Cauciucul produs tehnic dintr-un compus macromolecular cu catene liniare, lungi, flexibile cu comportare de elsatomer. Se produc şi se utilizează numeroase tipuri de cauciucuri fiecare dintre ele prezentând anumite avantaje şi deavantaje în utilizări specifice. Macromoleculele cauciucului se pot deplasa una faţă de alta la temperaturi relativ ridicate sau/şi sub acţiunea efectelor mecanice; Această proprietate a cauciucului stă la baza tehnologiilor de executare a produselor pe bază de cauciuc prin metode de formare. Însă, şi după răcire cauciucurile pot păstra capacitatea de curgere (spre deosebire de materialele plastice şi fibrele) atunci când asupra lor acţionează forţe mecanice (forţa gravitaţională poate fi suficientă în unele cazuri), mai ales dacă efortul aplicat acţionează timp îndelungat; la temperaturi foarte scăzute cauciucurile pot deveni casante, pierzând capacitatea de deformare înalt elstică. Pentru îndepărtarea curgerii este necesar ca între diferitele catene să se realizeze legături suficient de puternice pentru a se forma o reţea spaţială care să împiedice alunecarea ireversibilă a macromoleculelor una faţă de alta, într-un domeniu larg de temperatură care include şi temperaturile de regim de utilizare. Reticularea macromoleculelor liniare stă la baza celei mai importante etape din tehnol.ogiile de prelucrare a cauziucului – vulcanizarea – conducând la transformarea lor în produse finite de cauciuc. Macromoleculele cauciucului legate într-o reţea unitară (continuă) constituie un cauciuc vulcanizat care păstrează capacitatea de a suferi deformări reversibile mari. Cauciucurile se pot dizolva în anumiţi solvenţi aleşi corespunzător; cauciucurile vulcanizate, datorită structurilor de reţea tridimensională nu se mai dizolvă dar se gonflează sub acţiunea aceloraşi solvenţi. În economia mondială se produc cca. 12 mil. tone din diverse tipuri de cauciuc, dintre care aprozimativ 2/3 revin cauciucurilor sintetice. Practic, întreaga cantitate de cauciuc se utilizează sub formă de compoziţii, mai ales compoziţii vulcanizate pentru care cauciuclui este materia primă de bază, care conferă comportarea specifică de elastomer şi face posibil un nr. foarte mare de utilizări.