PH SI VIATA SANATOASA REFERAT SCOALA

Toate procesele vitale din organism se desfaşoară la valori exacte ale pH-ului. Caracterul acid sau bazic al unei solutii poate fi pus in evidenţa folosind indicatori acido-bazici numiţi si indicatori de pH. Un indicator de pH este o substanţă care are o anumita culoare când se găseşte in forma sa de acid, şi o altă culoare , diferită, când se găseşte in formă de bază conjugată. In organismul animal precum şi în organismul omului, multe dintre reacţiile chimice sunt extrem de sensibile la pH-ul mediului de reacţie. Pentru menţinerea constantă a pH-ului in mediul intern, organismul uman foloseşte ca mecanisme funcţionale: Neutralizarea acizilor şi a bazelor de către soluţii tampon Eliminarea renală a excesului de acizi Eliminarea functională a dioxidului de carbon, cel mai frecvent produs de metabolism. Sângele uman are pH-ul cuprins între 7,38-7,52. Prin urmare el este uşor bazic şi numai in aceste condiţii celulele sângelui işi pot indeplini funcţiile lor. Dacǎ valoarea pH-ului sângelui nu se incadreazǎ în intervalul amintit existǎ riscul morţii: • Prin comǎ, dacǎ pH-ul este mai mic de 7; • Prin tetanizare, dacǎ pH-ul este mai m are de 7,8 (tetanie contracţii puternice involuntare ale muşchilor). Rinichiul este un organ cu rol foarte important în reglarea pH-ului. pH-ul urinei are valori normale intre 4,5-8. Aceastǎ „plajǎ” relativ largǎ a valorii pH-ului depinde de modul în care rinichiul eliminǎ excesul de aciditate sau bazicitate din sânge (valoarea normalǎ a pH-ului urinei este de 6,2). pH-ul urinei variazǎ în funcţie de alimentaţie; este acid, în cazul alimentaţiei bogate în carne, şi bazic, în cazul unui regim vegetarian. Stomacul este un organ care prezinta secreţii foarte acide (pH~1) valoarea aceasta scazutǎ a pH-ului fiind legatǎ de funcţiile sale digestive.În timpul digestiei, alimentele sunt prelucrate şi cu ajutorul bilei şi a sucului pancreatic (pH≈1) .Arsurile pe care le simţim uneori în stomac se datoresc creşterii aciditǎţii. Hiperaciditatea este o tulburare funcţionalǎ care se manifestǎ prin creşterea excesivǎ a cantitǎţii de acid clorhidric din secreţia gastricǎ, tulburare întâlnitǎ în cazul gastritei şi a ulcerului duodenal. Hipoaciditatea este o tulburare organicǎ datoratǎ scǎderii secreţiei sucului gastric sub valorile normale şi cauzatǎ de unele boli de stomac. Uneori pentru a elimina excesul de aciditate unele persoane consumǎ „bicarbonat de sodiu” (carbonat acid de sodiu). Gastritele acute sunt boli inflamatorii ale mucoasei gastrice cauzele lor fiind ingestia de alcool, băuturi concentrate, substanţe toxice ca amoniacul, mercurul, acidul sulfuric, sodă caustică, medicamente. Pǎrul şi pielea sunt şi ele pǎrţi ale organismului şi se pare cǎ ar trebuii sǎ folosim produse cosmetice cu pH aproximativ 5,5 deci slab acid pentru a neutraliza alcalinitatea introdusǎ de apǎ sau detergenţi. Firul de pǎr este format din catene lungi de aminoacizi iar între aceste catene apar legǎturi, formându-se un polimer, o moleculǎ uriasǎ formatǎ din foarte mulţi aminoacizi care se repetǎ unul dupǎ altul. Aminoacizii sunt substanţe organice, reprezentând unitaţile structurale de bazǎ ale proteinelor. Între lanţurile de aminoacizi pot apǎrea legǎturi de hidrogen, de sulf, sau punţi saline (de tip ionic).Când ne spǎlǎm pe cap, punţile de hidrogen se rup, ele se vor reforma in alte poziţii asigurând trainicia pǎrului nostru. Dacǎ şamponul folosit este foarte acid (pH=1-2) punţile de hidrogen şi cele saline nu se mai formeazǎ, pǎrul devine fragil si fǎrǎ strǎlucire. Dacǎ pH-ul este unul bazic (8,5) dǎuneazǎ de asemenea pǎrului.