CLORUL SI COMPUSII LUI REFERAT SCOALA

Cuprins Clorul si compusii lui Starea naturala ------------------------------------pag 1 Obtinere ------------------------------------pag 2 Proprietati fizice -----------------------------------pag 4 Proprietati chimice---------------------------------pag 5 Proprietati fiziologice------------------------------pag 6 Intrebuintari -------------------------------------pag 6 Combinatiile clorului cu hidrogenul-------------pag 8 Acidul clorhidric -----------------------------------pag 8 Combinatiile oxigenate ale clorului--------------pag 11 Monoxidul de diclor--------------------------------pag 11 Acidul hipocloros ----------------------------------pag11 Oxidul de clor -------------------------------------pag 12 Trioxidul de clor------------------------------------pag 12 Acidul cloros ---------------------------------------pag 12 Dioxidul de clor ------------------------------------pag 12 Acidul cloric-----------------------------------------pag 13 Hexaoxidul de diclor-------------------------------pag 13 Heptaoxidul de diclor ----------------------------- pag 13 Acidul percloric ------------------------------------pag 13 Simbol : Cl Z = 17 Masa atomica : 35,453 Grupa a VII-a principala, (a halogenilor) Basilius Valentinus a obtinut in a doua jumatate a secolului al XV-lea, incalzind vitriolul de fier (sulfat de fier) cu clorura de sodiu. J.R.Glauber (1648) a folosit in locul vitriolului de fier, acid sulfuric. A.L.Lavoisier (1789) l-a numit acid muriatic (muria-saramura), crezand ca acest acid este o combinatie oxigenata a unui element necunoscut. C.W.Scheele (1774) a oxidat acidul clorhidric cu piroluzita, numind gazul care se dezvolta acid muriatic de flogisticat. Oxigenul dezvoltat cand clorul reactioneaza cu apa a fost atribuit eronat faptului ca clorul este o combinatie cu oxigenul. Asupra muriului, radicalul acidului clorhidric, s-au facut numeroase studii. J.L.Gay-Lussac si L.J.Thenard (1809) au incercat fara rezultate sa descompuna clorul si au fost primii care au indicat ca este vorba de un gaz elementar. H.Davy (1810) a aratat ca gazul nu se combina cu carbonul nici la temperatura inalta deci nu a putut extrage oxigenul din gazul oximuriatic. H.Davyn a dat acidului oximuriatic numele de clor (cloros – galben verzui) din cauza culorii sale. Ideea aceasta a fost definitiv admisa dupa studiile lui J.L.Gay-Lussac si L.J.Thenard asupra iodului (1814). Ideile lui A.L.Lavoisier asupra acizilor erau atat de puternice incat C.F.Schonbein (1885) considera clorul ca o combinatie cu oxigenul. Mai corect clorul molecular se numeste diclor. Stare naturala