ANTIBIOTICE REFERAT SCOALA

Peniciline, tertacicline, macrolide, aminoglicozide PENICILINE Penicilinele (fig 10)-acidul 6-aminoampicilinic sunt administrat animalelor producătoare de carne, lapte şi ouă din motive terapeutice dar şi prolifice. Manipularea catenei laterale fost a modificat spectrul antibacterian al penicilinei pentru a include atât bacteriile gram-pozitive, cât şi cele gram-negative. O gamă largă de procedee LC-MS a fost aplicată pentru analiza penicilinei în ţesuturi, dar şi în lapte. S-au înregistrat metode care folosesc atât ioni pozitivi, cât şi ioni negativi. Comparaţia acestor metode în ceea ce priveşte sensibilitatea este dependentă de instrumentele folosite, dar şi de tehnicile de ionizare. Un număr mare de cercetători au folosit metoda cu ioni pozitivi. Mecanismul de fragmentare presupune deschiderea inelului β-lactam, urmată de hidratarea şi pierderea dioxidului de carbon. În 1989 Tyczkowska et al. a aplicat LC-MS la penicilina G în laptele de bovină. Laptele a fost diluat cu un volum echivalent de acetonitril-metanol-apă ( 40:20:20, v/v/v) pentru ca proteina să precipite. După aceea a fost centrifugat. Pentru măsurare s-a folosit un spectrometru de masă Finnigan Mat 4800. Sistemul LC consista dintr-un cartuş Brownlee Phenyl Spheri-5 cu fază mobilă de izopropanol 0.2M, acetat de amoniu şi acid acetic ( 12.5:85.5:2, v/v/v). LOD-ul a fost 100 μg/l bazat pe monitorarea ionului [M+H]+ la m/z 335 şi [M+H+H2O-CO2]+la m/z 309. Voyksner et al. a dezvoltat această metodă aplicând-o şi pentru cloxacilină, ampicilină şi amoxacilină în laptele de bovină. Pentru a optimiza sensibilitatea metodei pentru amoxicilină s-au monitorizat ionii [M+H]+ la m/z 366 şi [F+H]+ la m/z 207 datorită abundanţei de ioni [M+H+H2O+CO2]+ la 340. LOD-urile au fost estimate la 100, 200, 200 μg/l. în timp ce alţi cercetători au folosit LC-MS pentru confirmare, linearitatea a fost obţinută cu coeficienţii de corelaţie de 0.9996. Comparaţia făcută între nivelele de cloxacilină din lapte determinate cu LC-UV şi LC-MS a demonstrat apropierea rezultatelor. LC-MS a fost folosită împreună cu detectarea UV de Boison et Al. pentru a confirma prezenţa penicilinei în lapte. După precipitarea proteinei probele au fost aplicate unui cartuş Bond Elut C18 SPE din care penicilinele au fost eluate cu aceto-nitril 0.0125 M şi acetat de amoniu (60:40, v/v). Separarea LC a fost obţinută folosind o coloană Nova-Pak C18 cu fază mobilă de acetonitril 0.15 M şi acetat de amoniu (10:90, v/v). s-a folosit un spectrometru de masă VG Trio II. Cercetătorii au declarat că răspunsul penicilinei G m/z 352 cu concentraţie de 5 μg/kg a fost slab. Voyksner şi Pack au studiat fragmentarea folosind tehnici electrospray şi ionspray cu Cid pentru a reproduce informaţia structurală a penicilinei G şi cloxacilinei. Fragmente din ionii de [M+H+H2O-CO2]+ nu au fost detectate la electrospray. Cum s-a crescut potenţialul, s-au format fragmente de ioni provenite de la inelul β-lactam. La diferemţe mai mari depotenţal s-au format ioni având valori de m/z sub 100. Studii echivalente asupra spectrului de ioni negativi folosind Analytica electrospray MS Model 100547-3 conectat la un spectometru de masă Hawlett –Packard 5989A. În general metoda cu ioni negativi a produs semnale cu intensităţi mai mici comparativ cu metoda ioni pozitivi. Fragmentarea rezultată din decarboilarea şi desfacerea inelului β-lactam, a format ioni [M-H-CO2]- β-lactam la m/z 289 şi [F-H-H2O]- la m/z 192 pentru penicilina G. În concluzie folosirea metodelor LC-MS pentru confirmarea penicilinelor pozitive la LC-UV nu a dat rezultatele corespunzătoare pentru că nu a întrunit standardele Lod-urilor. TERTACICLINE