TOTUL DESPRE PROTEINE. CLASIFICARE,COMPOZITIE SI STRUCTURA REFERAT SCOALA

Proteinele sunt, din punct de vedere chimic compuşi macromoleculari naturali, cu structura polipeptidica, care prin hidroliza formeaza -amino acizi. Ele contin pe langa carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf, potasiu si alţi halogeni. Denumirea de proteine vine din limba greaca , proteias insemnand primar. Alaturi de glucide si lipide proteinele furnizează energie pentru organism, dar ajuta si la refacerea tesuturilor lovite. Pe langa acestea, ele intra in structura tuturor celulelor, si ajuta la cresterea si refacerea celulelor. Unii hormoni contin proteine, aceştia având rol in reglarea activitatii organismului. Participa la formarea anticorpilor , ajutand la debarasarea de toxine si microbi. Formarea unor enzime si fermenti necesita prezenta proteinelor. Si nu in ultimul rand, ele participa la formarea dioxidului de carbon, a apei, prin aportul energetic rezultat din arderea lor. Clasificarea proteinelor 1. După sursa de provenienţă : -proteine de origine vegetală -proteine de origine animală 2. După solubilitatea în apă şi în soluţii de electroliţi : - insolubile (fibroase) - solubile (globulare) 3. După produşii rezultaţi la hidroliza totală : -proteine propriu-zise ( prin hidroliză totală se obţin numai α- aminoacizi) -proteine conjugate sau proteide ( prin hidroliză totală se obţine, pe lângă α-aminoacizi, şi o altă substanţă, care în structura proteinei apare ca grupă prostetică) Proteinele fibroase se găsesc în organismul animal în stare solidă şi conferă ţesuturilor rezistenţă mecanică (proteine de schelet) sau protecţie împotriva agenţilor exteriori. KERATINELE- proteinele din epidermă, păr, pene, unghii, copite şi coarne se disting printr-un conţinut mare de sulf. Keratinele sunt insolubile în apă atât rece cât şi caldă, precum şi în soluţii saline. Din cauza aceasta keratinele prezintă o mare inerţie faţă de agenţii chimici, precum şi faţă de enzime. FIBROINA, componenta fibroasa din mătasea naturală, se găseşte în acest material înconjurată cu o componentă amorfă, cleioasă, sericina, care reprezintă cca. 30 % din greutatea totală. În cele doua glande ale viermelui de mătase, proteinele sunt conţinute sub formă de soluţie concentrată, vâscoasă.