ALFRED EDMUND BREHM REFERAT SCOALA

In acelasi timp in care traia tatal lui Brehm isi pura feciorii prin paduri desteptandu-le dragostea pentru animale, mama acestuia sadea in mintile lor si mai ales a micului Alfred o insusire cu totul deosbita: fantezia poetica. Ea era o natura mai optimista, avea un deosebit dar de a povesti cu insufletire si citea copiilor de preferinta din operele clasicilor. In acest mediu a crescut acela in care oamenii aveau sa recunoasca pe pictorul lumii animale; acela pe care contemporanii sai l-au pretuit ca pe un neasemuit poet al vietii din natura. Ascultandu-l pe acest entuziast, nu numai auzul era incantat, ci si ochiul era fermecat de infatisarea sa: parul lung, blond inchis, ochii cenusii-albastrii cercetatori, fruntea impresionanta. Statura sa era zvelta. Mai tarziu pura barba. Brehm a ramas mereu acelasi; un om liber, indragostit de natura binecuvantata , cum spunea el. Ochilor lui nu le scapa nimic, darul lui de observare se apropia de perceptia artistica, care isi avea originea in atractia lui pentru poezie si frumos. Tanarul Brehm a vrut la inceput sa se faca arhitect, spre a exercita o profesiune cu tangente artistice. Timp de 4 ani s-a pregatit la Altenburg, pana cand in viata lui s-a produs o cotitura brusca. Pasiunea lui pentru natura a izbucnit nestavilita atunci cand a auzit ca un vanator si ornitolog , baronul John Wwilhelm von Müller din Württenberg, cauta un tanar insotitor pentru o calatorie de explorare in Africa. Brehm nu mai putea fi retinut. El a plecat si a ramas 5 ani in Africa – in Egipt si in Sudan. Pentru prima data nazuintele sale s-au implinit; el a putut sa se afunde intr-o lume de oameni si animale, inca necunoscuta. Mai usor decat toti insotitorii a reusit sa invinga greutatile climei tropicale, in special accesele de friguri.