BOLILE RESPIRATORII REFERAT SCOALA

Aprinderea de plîmîni (pneumonia) poate fi lobară sau bronhocumonie. Pneumonia lobară atacă una, două părţi, uneori plămînul întreg şi chiar pe ambii. La bronhopneumonie, procesul inflamatoriu cuprinde porţiuni limitate ale plămînilor. Pneumonia se dezvoltă acut în rezultatul suprarăcorii, micşorării forţelor de apărare ale organismului şi contagiunilor, cărora le este favorabilă extenuarea. Apare tusa, iniţial seacă, apoi cu flegmă de culoare ruginie, frisoane cu creşterea temperaturii corpului pînă la 40°C, respiraţia înteţită, dureri în coaste, slăbiciune generală bruscă, micşorarea, iar uneori deplina absenţă a poftei de mîncare, pierderea capacităţii de muncă. În cazul apariţiei acestor simptoame bolnavul urmează a fi imediat culcat în pat, să se cheme medicul care va prescrie tratamentul. În cazul adresării oportune medicului şi tratamentului, această poală este curabilă; în cazul tentativei de autotratament şi adresare tîrzie după ajutor medical, ea progresează, pot apărea complicaţii periculoase vieţii (pneumoscleroza, emfizema pulmonară ş.a.). La măsurile de profilaxie se referă călirea organismului, cultura fizică raţională. Urmează a ne păzi de suprarăcire, a respecta regimul muncii şi odihnei. Bronşitele (acute şi cronice) sînt boli ale trunchiului bronhial sau căilor aerifere ale plămînilor apărute ca urmare a suprarăcirii, răcelii, gripei ş.a. În ultimele decenii se remarcă creşterea considerabilă a îmbolnăvirii de bronşită acută şi în special cronică, fapt legat de poluarea atmosferei cu gaze dăunătoare şi cu particule de praf, deprinderea de a fuma tutun ceea ce este foarte periculos la vîrsta adolescenţei şi tinereţei. Un fapt negativ este alergizarea şi micşorarea în legătură cu aceasta a forţelor de apărare ale organismului, creşterea frecvenţei epidemiilor de gripă. Bronşita constituie o problemă social-medicală de primă importanţă şi pe drept este considerată boala secolului în rînd cu boala ischemică a inimii.