VALOAREA NUTRITIVA SI TERAPEUTICA A VITAMINELOR - BOLI CAUZATE DE CARENTA UNOR VITAMINE REFERAT SCOALA

La începutul secolului XX, mulţi nutritionisti erau preocupaţi in principal de calorii, care erau considerate ca fiind factorul principal al unei diete. Totuşi cativa pionieri in cercetare, precum Lunin sau Hopkins au descoperit prin experimente ca animalele, care au fost supuse unei diete purificate sau inadecvate, au dezvoltat unele deficiente sau boli, care puteau fi tratate sau prevenite cu mici cantitati din anumite alimente sau extracte. Efectul benefic al acestor suplimente s-a datorat, după cum a fost arătat, prezentei unor substanţe nutritive nedescoperite pana atunci, existente in ficat, in legume si in alte alimente „protectoare”. Experimentele au dus la descoperirea acestor substanţe, a vitaminelor si necesitatea lor pentru viata animala. Studiile experimentale au dat posibilitatea oamenilor de stiinta sa extragă vitaminele din alimente, sa le purifice, pentru a putea sa le studieze structura chimica. Acest lucru a dus la sintetizarea si producerea vitaminelor la scara industriala. Aceste vitamine sintetice sunt identice din toate punctele de vedere cu cele prezente in alimente; ele sunt folosite ca medicamente pentru a preveni carentele, ca ingrediente ale unor alimente pentru a le imbogati valoarea nutriţionala si ca aditivi in nutreţul animalelor, cerute de fermele de animale. Vitaminele au fiecare are un rol absolut precis in care nu pot fi înlocuite. După proprietatile si modul lor de acţiune, vitaminele pot fi impartite in doua mari grupe: cele solubile in grăsimi si cele solubile in apa. Vitaminele solubile in grăsimi, A,D,E si K, se dizolva in solvenţi precum benzina, eterul sau grăsimi iar cele solubile in apa, nu pot fi dizolvate in grăsimi ci doar in apa sau in solvenţi de genul alcoolului. Acesta clasificare ne ajuta sa intelegem anumite lucruri. De exemplu vitaminele solubile in grăsimi ale laptelui se regăsesc si in smântâna, iar cele solubile in apa raman in laptele degresat.