DEZVOLTAREA RURALA IN ZONA VALIUG REFERAT SCOALA

Într-o regiune pitorească admirabilă, la o depărtare de aproximativ 30 km spre SE de Reşiţa, se află liniştita staţiune Văliug. Întrucât în judeţul Caraş – Severin predomină relieful montan, zona Văliugului oferă oaspeţilor săi un cadru natural de o frumuseţe unică, obiective de un deosebit interes turistic şi ştiinţific. Văliugul este o staţiune climaterică, care înca din anul 1879 a inceput să fie vizitată de oaspeţi veniţi din toate colţurile ţării. Comuna Văliug este situată pe şoseaua Reşiţa – Slatina-Timiş, accesul fiind posibil pe şosea sau cu trenul pană în Slatina-Timiş iar de aici pe şosea prin satul Gărîna. Văliugul se întinde de-a lungul râului Bîrzava, începând de la aşezările din Crăinicel până la Hîrţu, acolo unde se bifurcă drumurile spre barajul Gozna(la dreapta) şi spre Gărâna (la stânga). Comuna Văliug (Franzdorf) ia naştere la 29 iunie 1793, prin stabilirea în zonă a 71 de familii provenite din regiunea Salzkommergut - Austria,care împreună cu un număr mic de români (olteni) formează locuitorii acesteia. O parte dintre ei au fost repartizaţi la Crivaia (Krivei), iar cealaltă parte în Poiana Văliugului (Iosefinental). Din punct de vedere turistic triunghiul format de lacurile de acumulare Trei Ape, Gozna şi Secu având în centru staţiunea Semenic constitue punctul de interes central permiţând desfăşurarea activităţilor turistice atât iarna cât şi vara. Zona Văliugului impresionează prin caracteristicile reliefului, dispunerea unităţilor acestuia în trepte de la vest spre est ce au influenţat etajarea vegetaţiei. Prin varietatea, bogaţia şi originalitatea ei, fauna nu rămâne cu nimic mai prejos în urma florei. De asemenea se poate aminti prezenţa lacului de acumulure Văliug, care funcţioneaza din 1909, în scop energetic şi pentru alimentare cu apă, atât a comunei cât şi a oraşului Reşiţa. Puţin mai târziu se înfiinţează Ocolul Silvic Văliug care aparţine de Direcţia Silvică Reşiţa. Pădurile acestui ocol au fost administrate de statul austro – ungar până în 1850, de Societatea de Căi Ferate (S.T.E.G) în 1855, care după anul 1919 se transformă în Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa (U.D.R), iar odată cu naţionalizarea, pădurile trec în administrarea statului român.Aceste păduri seculare au funcţii speciale de protecţie, având rolul de a ocroti prin existenţa lor acumulările de apă Gozna, Văliug şi Trei Ape, fiind de asemenea zonă tampon în jurul Parcului Naţiona : Cheile Caraşului – Semenic.