BOLILE SISTEMULUI CIRCULATOR REFERAT SCOALA

La adulti, hipertensiunea este definitã drept o presiune sistolicã mai mare sau egalã cu 140 mm Hg, ori o presiune diastolicã mai mare sau egalã cu 90 mm Hg. Presiunea sanguinã are o distributie continuã in rândul populatiei, fãrã o linie clarã de demarcatie intre normotensivi si hipertensivi. Hipertensiunea este principala cauzã a afectiunilor cardiace, care reprezintã factorul major de deces in lumea occidentalã. Una din relatiile fundamentale ale fiziologiei circulatorii este reprezentatã de faptul cã „presiunea sanguinã arterialã = fluxul cardiac x rezistenta perifericã“. Dacã fluxul cardiac sau rezistenta perifericã se ridicã, indiferent de cauzã, si presiunea sanguinã creste. Existã mai multi factori siguri care contribuie la hipertensiune, dar nu existã o cauzã singularã. Vârsta, modul de viatã, predispozitia geneticã, toate joacã un rol important. Hipertensiunea trebuie tratatã când se depisteazã pentru cã are valori ridicate de 2-3 ori intr-o perioadã de 3-6 luni. Când un pacient are o afectiune de organ final (hipertrofie ventricularã stângã, insuficientã renalã sau afectiuni cardiovasculare), tratamentul trebuie instituit mai repede. De asemenea, in cazul unei hipertensiuni maligne (valoarea diastolicã > 130 mmHg), tratamentul trebuie inceput imediat. Antihipertensivele vor fi date intotdeauna impreunã cu alte recomandãri, pentru a se reduce posibilitatea producerii altor incidente vasculare. Printre acestea se numãrã: renuntarea la fumat, scãderea in greutate, reducerea consumului de alcool, intensificarea activitãtii fizice, reducerea aportului de sare in dietã. Existã mai multe clase de medicamente disponibile. Acestea includ: diureticele, beta-blocantii, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei-(IEC), blocantii canalului de calciu, antagonistii angiotensinei II, medicamentele cu actiune la nivel central.